Metodologia cercetarii pedagogice
Citand
Wikipedia, “recenzia este o prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. Majoritatea revistelor științifice au pagini dedicate
recenziilor, în care se prezintă, de obicei, cărțile din domeniul căreia îi aparține publicația respectivă. Spre deosebire de o recenzie literară, unde intervine problema gustului, recenzia la o carte științifică trebuie să fie cât mai obiectivă cu putință. Nu există o rețetă generală pentru redactarea unei recenzii, pe considerentul că aproape fiecare carte este un unicat.”
In speta, vedeta
recenziei prezente poarta numele de Metodologia cercetarii pedagogice, sub
semnatura conf. dr. Muşata Bocos, care analizeaza si disemineaza ramura pedagogiei si a
cercetarii pedagogice.
Iata cuprinsul
lucrarii despre care vom vorbi:
I. CERCETAREA
PEDAGOGICĂ. GENERALITĂŢI
I.1. CE ESTE CERCETAREA PEDAGOGICĂ?
I.2. IMPORTANŢA CERCETĂRII
PEDAGOGICE
I.3. CARACTERIZARE ŞI FUNCŢII
I.4. CERCETAREA CA ACTIVITATE AUTOREFLEXIVĂ A
EDUCATORULUI
I.5. RELAŢIA DINTRE CERCETAREA PEDAGOGICĂ, INOVAŢIA ŞI
REFORMA ÎN EDUCAŢIE
II. TAXONOMIA
CERCETĂRII PEDAGOGICE
II.1. POSIBILITĂŢI DE CLASIFICARE A CERCETĂRII PEDAGOGICE
II.2. CERCETAREA-ACŢIUNE: UN
MODEL MODERN
III. PROIECTAREA
CERCETĂRII PEDAGOGICE
IV. METODOLOGIA
CERCETĂRII PEDAGOGICE
IV.1. SISTEMUL METODELOR DE COLECTARE A DATELOR
CERCETĂRII
IV.1.1. Metoda autoobservaţiei
IV.1.2. Metoda observaţiei (sistematice)
IV.1.3. Experimentul psihopedagogic/ didactic
IV.1.4. Metoda anchetei. Chestionarul
IV.1.5. Metoda interviului
IV.1.6. Metoda analizei portofoliilor/ a
produselor activităţii subiecţilor
educaţiei
IV.1.7. Metoda cercetării
documentelor curriculare şi a altor documente
şcolare
IV.1.8. Metoda testelor şi a altor
probe de evaluare scrisă
IV.1.9. Metoda studiului de caz
IV.1.10. Metodele sociometrice
IV.2. SISTEMUL METODELOR DE MĂSURARE A
DATELOR CERCETĂRII
IV.2.1. Gruparea statistică
IV.2.2. Determinarea unor indici statistici
IV.2.3. Metode matematico-statistice de studiere
a relaţiilor dintre
fenomene. Coeficientul de corelaţie simplă
IV.2.4. Inferenţa şi
interpretarea statistică. Metode de verificare a
ipotezelor statistice
Pedagogia este una
dintre cele mai importante ramuri, intrucat ea studiaza educatia in toate
formele ei. Cercetarea pedagogica, inteleasa fiind ca “proces
critic şi continuu în care formulăm
întrebări sistematice în legătură cu componentele
şi
variabilele fenomenului educaţional
şi în care încercăm să răspundem la aceste întrebări”, reprezinta un
fenomen ce tinde sa ia amploare, facandu-si simtita prezenta in toate
domeniile.
Conform spuselor
autorului, “este nevoie de analize fine, de
profunzime, de pătrunderea in esenţa fenomenelor educaţionale, de descoperirea cauzelor şi resorturilor lor interioare, a legităţilor interne care le guvernează existenţa, a legăturilor cu alte fenomene, de
anticiparea direcţiilor lor de dezvoltare, de
identificarea de soluţii optimizatoare, de validarea acestora”,
lucruri pe care le indeplineste cu prisosinta cercetarea pedagogica.
Asadar, lucrarea de fata este structurata in patru capitole: Cercetarea pedagogică (generalităţi), Taxonomia cercetării pedagogice, Proiectarea
cercetării pedagogice si Metodologia
cercetării pedagogice, capitole ce
trateaza pa larg necesitatea cercetarii pedagogice si importanta pedagogiei ca
ramura indispensabila in educatie.
Primul capitol,
CERCETAREA PEDAGOGICĂ. GENERALITĂŢI, are cinci subcapitole (Ce este cercetarea pedagogică?, Importanţa cercetării pedagogice, Caracterizare
şi funcţii, Cercetarea ca activitate
autoreflexivă a educatorului, Relaţia dintre cercetarea pedagogică, Inovaţia şi reforma în educaţie) si aduce lamuriri, explicatii, definiri conceptuale despre ce inseamna si
cum functioneaza cercetarea pedagogica in invatamant, atat pentru
educatori/institutori/invatatori/profesori, cat si pentru elevi. Cercetarea
pedagogica se face cu un scop reprezentat de fapte pedagogice (curriculum, strategii de instruire/ autoinstruire, metode, manuale,
material didactic, mobilier, personalitatea profesorului, a elevului, relaţia educativă etc.)sau actiuni (demersurile stiintifice), asa cum ne arata Emile Planchard (1972).
Scopul tuturor actiunilor, demersurilor
si a faptelor pedagogice este “cunoaşterea obiectivă, inţelegerea, analizarea, explicarea, optimizarea,
ameliorarea, perfecţionarea, reformarea şi prospectarea fenomenului educaţional, a componentelor, variabilelor şi caracteristicilor acestuia, cu alte cuvinte, perfecţionarea tehnicilor de intervenţie şi sporirea calităţii in procesul de
formare a
personalităţii.”
Subcapitolul trei ne ofera o privire de ansamblu asupra caracteristicilor
si a functiilor cercetarii pedagogice. Astfel, aflam ca cercetarea poate fi de
natura inductiva (cercetare practica-aplicativa-empirica), atunci cand acumulam
date experimentale in vederea analizei stiintifice), si deductiva cand vorbim
despre o cercetare teoretico-fundamentala.
De asemenea, cercetarea pedagogica poate avea un caracter prospectiv (cu
vedere de ansamblu asupra viitorului in educatie, ameliorativ, cand cercetarea
vizeaza o schimbare in atitudini, in personalitati etc., complex, interdisciplinar,
pluridisciplinar sau transdisciplinar, presupunand
adeseori demersuri ştiinţifice şi cadre teoretico-explicative de natură interdisciplinară, pluridisciplinară sau transdisciplinară. Mai departe sunt prezentate functiile cercetarii pedagogice: constatativă, descriptiv-analitică,
explicativă, praxiologică,
predictivă, sistematizatoare, referenţial-informaţională, ameliorativă/
optimizatoare, evaluativă şi euristică.
Unul dintre cele
mai bine punctate si mai importante subcapitole, in asertiunea mea, reprezinta subramura Cercetarea ca activitate autoreflexivă a
educatorului. In fond, educatorul are rolul fundamental in educatie; el
completeaza rolul parental, slefuieste, formeaza oameni. Educatorul-cercetator
formeaza chiar oameni care gandesc, care discern si iau decizii in mod
individual la o varsta frageda.
Cadrele didactice trebuie sa utilizeze avantajele
cercetarii pedagogice in beneficiul elevilor, dar si al lor personal, intrucat
in felul acesta isi pot desavarsi meseria vocationala, isi pot vizualiza si corecta
ulterior greselile si pot evolua considerabil.
Capitolul doi,
Taxonomia cercetării pedagogice, prezinta o clasificare a cercetarii pedagogice, extrem de
edificator fiind tabelul continand principalele tipuri de abordari. Astfel,
aflam ca teoria educaţiei, teoria şi metodologia instruirii/didactică, teoria curriculum-ului sunt discipline promoveaza cercetarii
educative-stiintifice deosebit de importante in domeniul educatiei.
Considerate
a fi cu cea mai mare valoare, Cercetarea-acţiune este prezentata ca tipologie intr-un subcapitol separate. Ea
“presupune abordări autoreflexive şi
intervenţii la scară mică în funcţionarea lumii reale, realizate chiar de către
participanţii la acţiune, respectiv de către
educatorii practicieni în legătură cu anumite probleme practice identificate de ei.”
De altfel, autorul ofera cadrelor didactice si
cateva recomandări pentru organizarea şi derularea cercetărilor-acţiune:cunoaşterea cat mai obiectiv a
particularităţilor claselor, ale
grupelor de nivel şi particularităţile individuale ale elevilor din clasă; reflectarea la strategiile
utilizate in mod
predominant şi la componentele
acestora, identificarea modalităţilor de optimizare
a practicilor educative respective, noi conexiuni, noi variante didactice; selectarea unor teme de cercetare dintre problemele actuale etc.
Capitolul trei, PROIECTAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE
prezinta in mod elaborat pasii pe care trebuie sa-i urmam intr-o cercetare
pedagogica. Metodologia de cercetare are la baza criterii clare, scop si
obiective precise si un schelet anume ce se impune a fi schitat la inceputul
fiecarui demers educativ.
Astfel, „logica unei cercetări pedagogice este conferită de următoarea schemă generală (flexibilă), referitoare la un ansamblu de etape şi subetape implicate, reciproc dependente, subordonate următoarei ierarhizări”: delimitarea temei/ problemei de cercetat, realizarea design-ului cercetării, organizarea şi desfăşurarea cercetării pedagogice, ce presupune
aplicarea in practică a
proiectului cercetării, respectiv realizarea de demersuri
in scopul verificării ipotezei, precum şi inregistrarea/ colectarea de date şi rezultate; analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute, elaborarea concluziilor finale ale cercetării, valorificarea cercetării si introducerea/difuziunea experienţei dobandite, a noului, in practica educativă.
Ultimul capitol, METODOLOGIA CERCETĂRII PEDAGOGICE
este cel mai amplu capitol al lucrarii si trateaza modalitatile de lucru
concret in intocmirea, elaborarea si indeplinirea unei sarcini didactice precum
o cercetare pedagogica. Printre metodele utilizate intalnim: metoda autoobservaţiei, metoda observaţiei (sistematice), metoda observaţiei ca participant, experimentul psihopedagogic/ didactic, metoda anchetei, metoda analizei
portofoliilor/ a produselor activităţii subiecţilor educaţiei, metoda cercetării documentelor curriculare şi a altor documente şcolare, metoda testelor şi a altor probe de evaluare scrisă, metoda studiului de caz, metodele sociometrice. Modalitatile de colectare a datelor sunt
reprezentate de esantionare si de sondajul statistic.
Trecand printr-un periplu de diagrame, grafice, scheme edificatoare,
formule matematice de calcul statistic, cu exemple de continut concret
(sondaje, chestionare, studii de caz, interviul etc.), apreciem drept
exhaustiva lucrarea in clarificarea notiunilor de cercetare pedagogica. Aceasta
carte poarte servi drept capatai pentru toti cei care aplica, intr-un fel sau
altul, chestionare (in interes de serviciu sau chiar personal), familiarizeaza
cu terminologie specifica, dar atat de des intalnita in societatea moderna
(sondaj de opinie, statistica, interviu, studiu de caz, chestionar etc.).
graficele aprofundate, formulele matematice, tabelele anexate, bogatele surse
bibliografice confera cartii Metodologia
cercetarii pedagogice o deosebita valoare stiintifica si de referinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu